| 1.
|
ABSOLV'I (1) absolvesc, (2) abs'olv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an scolar, un ciclu sau o formă de învăţământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapă; a ierta. - Din germ. absolvieren, lat. absolvere.
Sursă
: DEX'98
(311)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
absolv'i vb. tr. 1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germ. absolvieren, lat. absolvere)
Sursă
: MDN
(312)
- tavi |
| |
| 3.
|
ABSOLV'I vb. 1. a isprăvi, a sfârsi, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cruţa, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă.)
Sursă
: Sinonime
(170702)
- siveco |
| |
| 4.
|
absolv'i (a termina un an scolar) vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. absolv'esc, imperf. 3 sg. absolve'a; conj. prez. 3 sg. si pl. absolve'ască
Sursă
: DOR
(219667)
- siveco |
| |
| 5.
|
absolv'i (a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 sg. si pl. abs'olvă, imperf. 3 sg. absolve'a; conj. prez. 3 sg. si pl. abs'olve
Sursă
: DOR
(219668)
- siveco |
| |
| 6.
|
A ABSOLV'I2 abs'olv tranz. 1) jur. (acuzaţi) A scuti de o pedeapsă; a ierta. 2) rel. A elibera de păcate; a ierta. /<germ. absolvieren, lat. absolvere
Sursă
: NODEX
(321614)
- siveco |
| |
| 7.
|
A ABSOLV//'I1 ~'esc tranz. (instituţii de învăţământ) A termina cu bine. /<germ. absolvieren, lat. absolvere
Sursă
: NODEX
(321613)
- siveco |
| |
|
|